...Vezi câte s-au întâmplat odinioară?... În zilele noastre însă nu mai întâlnești nimic, nici fapte, nici oameni, nici poveşti ca cele din trecut... Oare de ce?... Ia spune-mi! Aşa-i că nu poți să-mi spui?!... Ce știi tu? Ce știți voi tinerii? Ehei! Privește cu luare-aminte în trecut... şi acolo vei găsi răspuns la toate... Da voi nu vreți să vă uitați în urmă, şi, de aceea, nu știți să trăiți...Parcă eu nu văd cum e viața de astăzi? Ah, văd prea bine, cu toate că mi-a slăbit vederea! Văd că oamenii nu mai trăiesc, ci doar încearcă să trăiască, istovindu-şi în zadar toată vlaga din ei... Şi după ce s-au prădat chiar pe ei, pierzându-şi vremea în zadar, încep să se plângă de soartă. Ce amestec are ea în toate acestea? Fiecare își croiește singur soarta lui! În ziua de azi văd tot felul de oameni, dar oameni puternici nu mai văd!
